Irina Tarasiuc este o tînără şi ambiţioasă interpretă de 17 ani din oraşul Bălţi, care anul acesta îşi încearcă norocul şi puterile la preselecţia naţională pentru concursul Eurovision 2010. Ea va evolua în cea de-a doua semifinală cu numărul 09 alături de Art Studioul “Kwantis” şi speră să obţină rezultate cît mai frumoase în cadrul acestui concurs.
Irina, cum crezi, care sunt şansele tale la eurovision?
Pentru mine cel mai important lucru este să mă afirm. Mă pregătesc la modul serios pentru acest concurs împreună cu pedagogul meu de vocal Margareta Ivanuş, artistă emerită a RM! Show-ul este pregătit de colectivul artistic ArtStudio Cvantis, coreograful şi coordonatorul căruia este Madlena Pîrlog. Împreună ne străduim să facem un show interesant şi inedit. Fiecare mişcare va reflecta versurile din piesa mea „Lucky star”, fiecare notă va fi însufleţită cu sens. La fel şi costumele vor fi originale. Deoarece piesa mea este despre dragostea de mamă, prin intermediul ei aş dori să transmit acele sentimente şi acele cuvinte pe care fiecare mamă doreşte să audă de la copilul său, deoarece mama este „steaua norocoasă şi îngerul păzitor”(You are my lucky star, you are my angel).
Sunt multe fete tinere si frumoase în concurs, prin ce te deosebeşti tu?
Eu cred că dorinţa de a fi cea mai bună în ceea ce fac şi caracterul meu ambiţios mă deosebesc de celelalte concurente. Lucrez foarte mult asupra mea şi în schimb cer de la mine însămi rezultate satisfăcătoare. Un factor foarte important îl joacă şi încrederea în mine şi în ceea ce fac! Iar dacă să vorbim de aspectul exterior, pot să zic că mă deosebesc prin părul meu lung şi buzele senzuale 🙂 .
Daca nu ar fi muzica, ce ai face?
Din copilărie am visat să fiu interpretă. Nici nu pot să mă imaginez înt-o altă postură. Şi totusă dacă nu aş face muzică, aş face ceva legat de cinema sau teatru, de exemplu aş fi actriţă. Mi-ar fi interesant să joc în specatcole, clipuri sau filme. Acum sunt elevă la şcoala nr. 2 din oraşul Bălţi şi după absolvire am de gînd să ma mut cu traiul la Chişinău şi să-mi fac studiile la AMTAP, facultatea de Teatru, pentru a fi o adevărată artistă în timpul interpretării pieselor.
Care sunt principalele probleme care apar la interpreti?
În primul rînd acesteaa sunt emoţiile. Dar interpretul poate să aibă emoţii doar în cazul cînd se gîndeşte că va evolua rău sau va uita cuvintele… dar pentru ca să nu se întîmple 
astfel de cazuri, artistul trebuie să fie foarte bine pregătit. Este nevoie de multă încredere în ceea ce faci pe scenă, creierul trebuie să fie mereu în mişcare în timpul prestaţiei. Întotdeauna trebuie de păstrat calmul şi armonia lăuntrică.
Care sunt obstacolele pe care le întîmpini odată cu participarea la Eurovision?
Cel mai mare impediment este faptul că trăiesc şi îmi fac studiile în oraşul Bălţi şi din cauza că majoritatea celor că mă ajută în pregătirile pentru concurs se află la Chişinău, procesul este foarte dificil. Dar distanţa nu va influenţa asupra prestaţiei mele. Noi ne vom isprăvi cu scopul nostru de a bucura spectatorii şi telespectatorii.
Cît de mari sunt cheltuielile pentru concurs şi cine te susţine financiar?
Participarea la aest concurs este un deliciu foarte scump, precum şi toate concursurile. Vreau ca totul să fie la cel mai înalt nivel. Cred că imagineaasupră căreia vor fi fixate privirile telespectatorilor va fi rochia mea, pe care am cusut-o special pentru acest concurs şi pe care am încrustat-o cu pietre Swarowski. Pe lîngă aceasta va fi şi un show excepţional, care va produce efectul scontat.
Care este cel mai mare vis al tău?
Să bucur oamenii cu ceea ce pot face mai bine – creaţia mea.
Text şi foto: Zina Esepciuc
В пятницу, 26 ноября, торговый центр Союз принимал невиданное количество гостей. Ведь там праздновался ставший уже ежегодным праздником, и визитной карточкой светской тусовки Кишинёва, день рождения йоркширского терьера Зоси!
Кульминацией вечера стал огромный торт от первого в Молдове салона для животных Doggy Style.
Фото — Зинаида Есепчук
Наконец-то я добралась сегодня до своего блога и могу лично описать что происходило
Блог Ирины Тарасюк 